"Pt ca nu am gasit ce cautam", ar raspunde unii.
"Pt ca decat vai de noi, mai bine vai de mine", ar raspunde altii.
"Pt ca asa m-am obisnuit si imi este bine", ar suna o alta varianta de raspuns.
"Pt ca… 'bicoz' ".
……………
Totusi, de ce suntem inca singuri?
Poate pentru ca odata cu trecerea timpului suntem mai constienti de ceea ce ne dorim?
Sau… poate pentru ca odata cu trecerea timpului devenim mai pretentiosi?
Ori… poate pentru ca odata cu trecerea timpului ne-am format tabieturi la care ne este aproape imposibil sa renuntam?
Batranii nostri aveau “o vorba” (ba chiar doua) si spuneau fetelor “maica, daca treci de 30 de ani ai sa ramai fata batrana”, iar baietilor “daca treci de 30-35 de ani or sa te insoare babele”… Insa pentru cei trecuti deja printr-o experienta, doua, n-o aveau decat pe cea cu “ce-i intai pe urma nu-i” care chiar nu are nici o relevanta. Eu personal am o alta varianta si cred ca "fiecare om mai are dreptul la sansa".
Suntem aici, pe Matri (si nu numai), ne-am inscris, speram (unii mai mult, altii mai putin), trece timp, plecam, revenim, mai trece niste timp, radem, glumim, ne impungem, ne impacam, ne jignim, ne imbratisam, si mai trece niste timp… iar noi tot aici si… tot singuri.
Ne batem cu caramida in piept ca nu frumusetea conteaza, dar demonstram ca, dimpotriva, frumusetea chiar conteaza, insa suntem prea mandri sa recunostem ceea ce este de fapt evident pt toata lumea.
Ne ascundem apasarea, uneori chiar cu mare succes, in spatele unei nepasari aparente, a unei stari de falsa ilaritate si buna dispozitie etalate pe bloguri care contin capitole intregi de copy/paste sau doar doua randuri de orice, aruncate precum "te miri ce" unei mase de termite, dar in spatele (sau in fata) monitorului, suntem tot niste oameni singuri.
Si totusi, de ce suntem inca singuri?

Moderatori angel_angel39 Galateea admin