Scurgerea timpului, măsurată în ani buni, m-a învățat că iubirea nu-i un lucru care se poate explica precum o formulă chimică sau matematică.
Și, cel mai important, este faptul că fiecare o poate percepe în mod diferit deși se știe că este universal valabila.
La adolescentă și încă mulți ani după aceea se confundă cu verbul și nu de puține ori așa se și termina... O aventură...
Ce este de fapt iubirea afli abia atunci când simți că îți lipsește ceva: prezența ei (lui), auzul vocii, o mângâiere, un sărut, o șoaptă sau doar un gând. Simți nevoia de a se gândi la tine la fel cum te gândești și tu. Măsori inconștient scurgerea timpului rămas până la revedere. Ai certitudinea că simțiți, rezonant, aceleași lucruri.
Dacă cineva te analizează, îți va pune singurul diagnostic real: bolnav de iubire...
De ce o boală? Fiindcă dacă ai fost "lovit" de ea, dacă ai iubit cu adevărat, o dată "vindecat" (dacă afli că iubirea ta a fost unilaterală) devii ulterior imun la ea, dar nu datorită clasicului sistem imunitar ci prin sistemul inimă-minte.

Desigur că puteți comenta orice și oricum, mai ales prin ce am precizat mai sus: fiecare simte în mod diferit, mulți cred că simt în mod special, dar prea puțini știu cum simte altcineva.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin