 |
SALUL NEGRU-Alexandr Puskin
Ma uit la salul negru ,ca un iesit din minti
Si- i sufletul meu vested,razbit de suferinti. Pe cand fusesem tanar si- ncrezator,trufas, O tanara grecoaica ,iubit- am patimas. Fermecatoarea fata ma dezmierda oricand Dar ziua cea cumplita se arata curand. Stam intre oaspeti veseli,voios ,sorbind din vin Cand imi batu la usa,soptindu- mi,un strain. "-Petreci intre prieteni si nu stii nicidecum Ca tanara ta greaca,te- nseala,chiar acum". L- am rasplatit cu aur,l- am blestemat neghiob Si l- am strigat indata,pe credinciosu- mi rob. Ne- am repezit : calare,goneam pe fata drept Si- o crancena mahnire,se rasucea in piept. Ajuns la pragul fetei,simteam ca nu mai pot, In ochi cazuse ceata,eram sleit de tot. Intrai in casa singur: acolo ,pe divan Se saruta cu fata,in brate,un armean. N-am mai zarit nimic,doar spada s- a zbatut Talharul ,n-avu vreme ,sa scape din sarut. Jucai ,apoi,pe trupul,lipsit de cap si- ntins Privind,nauc,la fata ,ce- ngalbenind,s- a stins. Imi amintesc tacerea,vad sangele: tasnea... S- a prapadit grecoaica si dragostea,cu ea. Smulgandu- i salul negru din scumpul cap ,ucis Mi- am sters,de sange,spada,razand de vechiul vis. Iar robul meu ,prin bezna,carandu- i pe sub porti In valuri dunarene,i- a pravalit ,pe morti. De- atunci ,nu- mi pun sarutul,pe ochii nimanui Nici ,o placuta noapte,in trista viata- mi,nu- i. Cu sufletul meu ,vested,razbit de suferinti Ma uit la salul negru,ca un iesit din minti. Sursa: net |
Matrimoniale Romania
Autentificare
Cautare rapida
Ultimii online
Categorii
Comentarii
Da6996
angel_angel39
M/ai facut praf!!!!
Devin ..fan
Da6996
Focul vânăt e gonit de vânt,
Zările-au uitat să mă mai doară...
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară.
Am fost crâng părăginit pe loc,
La femei şi vodcă dam năvală.
Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
Să-mi pierd viaţa fără socoteală.
E de-ajuns să te privesc tăcut,
Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul,
Ca uitand întregul tău trecut,
Tu să nu mai poţi pleca la altul
Tu - mers gingaş, tu, surâsul meu,
Dac-ai şti, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Şi cât poate de supus să-ţi fie.
Cârciumile le-aş uita pe veci,
N-aş mai şti nici versul ce înseamnă,
De-aş atinge aceste braţe reci
Şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.
Veşnic te-aş urma pe-acest pământ,
Depărtarea mi-ar părea uşoară...
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară.
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig.
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tânăr niciodată.
N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum
Inima racită prea devreme.
S-o pornesc desculţ din nou la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.
Dor de duca! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii.
O! Pierdutul prospeţimii har
Cu vioiul clocot al simţirii!
În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viată?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.
Toţi suntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fragii frunzele deşarte...
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi să mă duc spre moarte.
angel_angel39
Pretios!!!
angel_angel39
Ma faci sa plang....nu vreau sa fiu ..plangacioasa
Multumesc,drag prieten
Cristian1980
Ma gandeam azi ca tu esti chiar Angel, la modul propriu si nemijlocit de nimic pamantean dupa cele discutate cu tine
angel_angel39
Desavarsit!
angel_angel39
Thanks .
Perfect choise
angel_angel39