A plouat toata ziua astăzi. O ploaie cum nu am mai vazut de mult. Ore întregi, fără încetare, cerul brazdat de fulgere cu o mulțime de tunete rostogolindu-se în toate direcțiile.
Sunt la cafeneaua noastră preferată cu o cafea aburindă în fața mea ... neagra, fără pic de zahăr ... dacă ar fi frumos as fi pe terasă trăgând dintr-o țigară ... blestemul doctorului ... eh, măcar am cafeaua.
La fel era vremea și când ai apărut în viata mea. Nici astăzi nu știu ce am făcut sa te merit. Ai fost cea care a dat un sens vieții. O mogaldeata cu ochi mari verzi care parcă străluceau.
Împreună cu tine am descoperit din nou lumea, am trecut peste toate micile piedici pe care viața ni le-a pus în fața. Poate că nu am fost cel mai bun părinte dar tot ce am făcut a fost pentru tine si nu, nu vreau să-mi mulțumești, vreau doar să fii cel mai bun om, sa luminezi viața celor din jur așa cum eu nu am reușit.
Am făcut tot ce am putut să îți alin durerile de orice fel. Nici nu stiu cum au trecut anii și ai venit plângând la mine pentru că nu știu care baietan te-a rănit. A fost momentul când am realizat că, mai devreme sau mai târziu, nu vei mai fi doar a mea și că îți vei dori și tu o familie a ta. Iar timpul a trecut atât de repede ... Au trecut atât de repede grădinița, scoala, liceul ... te-am văzut cum, dintr-o fetiță plapanda și timidă, ai devenit o femeie puternică, sigură pe tine.
Dar nu m-a durut asta nici măcar nu m-a intristat ... Cel mai mult m-a durut când tu, în drum spre casă, venind de la grădiniță, stând zgribulita sub o umbrelă, m-ai întrebat unde este mama ta. În acel moment am simțit cum se rupe sufletul în mine. Până atunci credeam că voi putea suplini lipsa ei. Aș fi vrut să pot opri timpul în loc și să am mult mai mult timp să mă pot gândi la un răspuns. Dar nu puteam să fac asta iar ochii tăi mari si verzi în care licareau fulgerele acelei furtuni căutau un răspuns. Atunci ți-am povestit pentru prima oară despre mama ta si cum ea a trebuit să se alăture îngerilor mai devreme decât ar fi vrut. Ți-am mai spus atunci că deși veghează asupra ta tot timpul, uneori vrea să facă o fotografie pentru un album al ei și că de fapt asta sunt fulgerele .... blitz-ul de la aparat. Imediat ai fugit de sub umbrelă și stând în ploaie zâmbeai către nori ... a fost singura dată când te-am mințit.
Din ziua aceea ai fost fascinată de furtuni iar acum, la fiecare furtună, îți place să mă suni și să îmi reamintesti de acea zi ....
Astăzi este ziua ta de naștere și m-ai invitat la o cafea. Ai întârziat puțin dar nu este o problemă ... ai și tu o familie acum iar cei doi băieți ai tăi sunt mereu puși pe câte ceva.
Printre stropii mari de ploaie văd trei siluete apropiindu-se de cafenea. Numai o siluetă este sub umbrelă, cei doi nazdravani zburdă în jurul tau zâmbind către nori ...

https://youtube.com/watch?v=IAho2_Wx0F0

Moderatori angel_angel39 Galateea admin