Pe mine m-a uimit o poezie, pe care citind-o mi-am dat seama ca ma defineste. Il stiam pe autor de pe niste site-uri de poezie, dar nu ma omoram dupa poeziile lui, pana am dat de ea, de acea poezie ce am simtit ca ma defineste. O sa o postez, sa vedeti despre ce e vorba.
Pe voi ce ati simtit ca va defineste, poezie, muzica, pictura... nu stiu, ceva ce ati descoperit si a fost ca si cum ati privi in voi?

Poezia mea: Geometria unui loc comun, Florin Caragiu

de câte ori încerci
să modifici geometria unui loc comun
şi gura ta rosteşte alte cuvinte decât te aştepţi,
nimeni nu află ce ai pe suflet,
iar tu acoperi lacuna, uitând!
după un timp, te trezeşti în acelaşi punct,
uşor îmbătrânit.

trebuie să fie ceva important, îţi spui,
ca palma pe care ai primit-o
în schimbul îndrăznelii de a sări în ajutor
unui om ce nu aştepta nimic de la viaţă.
te-a păcălit felul lui de a privi atent în direcţia ta,
şi l-ai socotit un semn de bunăvoinţă, dar nu!
el îţi văzuse o patimă ascunsă
şi s-a ferit, în felul lui.

noroc că viaţa ta şi-a schimbat cursul,
pentru că ţi-au dat lacrimile
şi ai râs ca după o lungă boală,
lângă bicicleta cu lanţul căzut.

alături de un prieten vechi, traversezi acum
ploaia caldă, care îţi trezeşte cheful de vorbă.
i-ai fi povestit despre căderea în gol
de mai bine de zece metri, pe un petic de iarbă,
dacă n-ar fi trădat o reţinere
în felul de a-ţi strânge mâna.

uneori te întrebi dacă nu cumva propria fiinţă
e tot mai mult un loc comun
de care se feresc cei ce se învaţă cu tine,
dar nu!

ei se retrag în lipsa unui trup
care să scoată vii cuvintele din gura ta,
ei caută un punct, nu departe,
prin care să tragă interiorul tău
în afară.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin