Sincer. Am auzit de-a lungul vietii mele nu tocmai scurta un "sfat" : nu spune adevarul daca raneste.

Am zambit si nu l-am urmat. S-au ales oameni cu rani de pe urma adevarului, dar s-au vindecat repede, spre deosebire de cele provocate de minciuna, ce nu s-au vindecat niciodata.
Da, am si mintit la viata mea, am si ascuns adevaruri, dar intr-o zi mi-am spus : faptele, gandurile, reactiile mele sunt ceea ce sunt, a le ascunde inseamna a ma feri de mine, asa ca... am renuntat la cosmetizari, amnezii si zambete de circumstanta.

Sunt relatii sociale cand nu poti fi sincer, recunosc asta, nu-i pot spune sefului meu ca ii pute gura, dar fiind obligata sa suport o anumita companie in cazul respectiv, sunt obligata si sa tac. Nu suntem acolo sa ne imprietenim, ci doar sa ne facem treaba. Sinceritatea totala e valabila intr-o sociatate utopica, pe care eu nu o sa o vad niciodata.

Cat de des, pe cine si de ce mintim?

Moderatori angel_angel39 Galateea admin