Tastez numele site-ului...ma loghez, sa caut o domnisoara, s-o intreb de sanatate sau sa ma uit la coltul iubitorilor de jocuri cu cuvinte? Dau cu banu`, n-am noroc azi, hai sa vad cine a avut o zi nasoala si vrea sa tortureze si pe altii...

Citesc titlurile...si citesc...si-mi fac cruce...`nezeii ma-tii de ban, pan-acum gaseam fata, ii trimiteam mesaj si poate se-nfiripa ceva....

Oameni tristi, oameni care fac misto, romantici, tragici, sadici, umoristi...incerc sa-mi imaginez un bar de pe Lipscani, po****t cu acesti oameni, fiecare cerand o farama de atentie..."Eu, alege-ma pe mine, uita-te la mine, hai sa-ti fac cinste cu o bere si sa-ti povestesc viata mea...sau un vin...sau o cafea...o narghilea..orice numa` da-mi 10 minute din timpul tau, ofera-mi atentia ta, fac orice sa vorbesti cu mine..."

Cum am ajuns asa? Fie ca e carciuma de pe Lipscani sau un site virtual, sunt atatia oameni, femei, barbati care cauta atentia, compania, timpul, corpul altcuiva... se simte singuratatea, se simte plictisul, se simte disperarea, se simte blazarea. Fiecare se lupta, folosind in loc de sabii, cuvinte, pe trofeul cel mai pretios: atentia celuilalt. Ce esti in stare sa faci ca sa castigi atentia Ei. Sau a Lui? Ce esti in stare sa spui? Sa scrii? Sa postezi? Sa pozezi?
Vrei sa cauti pe cineva? Vrei sa vorbesti, sa cunosti, sa saruti, sa te culci, sa ai o aventura, sa ai o relatie, sa te casatoresti, sa iti petreci restul zilelor...vrei sa pierzi timpul, sa faci misto, sa fii macho, dama inabordabila...

Oare cum isi umpleau timpul oamenii acum o suta de ani? Doua sute de ani? Ce gandeau cand vedeau o domnisoara frumoasa, sfioasa, fina, cand simteau ca doresc sa o cunoasca, sa-i vorbeasca, sa o atinga? Scriau epistole lungi, intortocheate, poezii cu cuvinte sinuoase, picurand stropi din gandurile lor, din realitate, sperand, tanjind ca interlocutoarea lor sa le poate deslusi si sa se destainuie..."Da, vreau sa fiu a ta, acum, ia-ma..."

Sau se apropiau de domnisoara, intr-o dupa-amiaza cu soare, cu fluturi pictand vazduhul, cu puf de plopi zburand spre cer, cu cantece zglobii de pasari, si ii ofereau o floare, invitand-o, suav, direct, la o plimbare..."La bulivar, birjar!"

Cred ca incep sa imi dea tarcoale gandurile de reconversie profesionala...Sa fiu un inventator...sa inventez o masina cu care sa ma teleportez in timp, sa cunosc domnisoare din secolul XIX.... si sa ma delectez cu placerile curtarii lente, pas cu pas, a domnisoarelor din trecut. Sa pot savura fiecare clipa cand cuvintele mele se impletesc cu ale ei, cand intrebarile mele sunt intampinate de raspunsurile Ei, cand privirile noastre se intrepatrund, ca un preambul la apropierea buzelor, fata in fata...
Apoi, intors acasa, sa ii scriu o poezie de dragoste... nu ar fi rau...

`nezeii ma-tii de ban, pan-acum gaseam fata, ii trimiteam mesaj, vorbeam si, pe deasupra, ma pricopseam si cu o intalnire in Cismigiu...

Noapte buna, amatori de dribling verbal....

Moderatori angel_angel39 Galateea admin