Camera este invaluita de muzica tangoului din “Parfum de femeie“, film cu care Pacino a castigat primul sau Oscar, acum peste 20 de ani! (http://youtube.com/watch?v=KXCiLub8DZg)
Doamne, ce mai trece timpul si nu ma gandesc acum la viata mea trecuta, ci la faptul ca din cauza emotiilor pe care le simt, nu o sa ma incadrez in timpul pe care mi l-am acordat sa ma pregaresc pentru aceasta intalnire, poate...cu viitorul!?
In sfarsit, sunt gata…o ultima privire aruncata in oglinda…nu am “critici” sa-mi aduc si, prea constienta de mine…ma declar multumita.
Clinchetul vioi al soneriei ma face sa tresar. Cine poate fi? Deschid usa si ma trezesc cu un imens buchet de trandafiri, in mijlocul lor, abia zarindu-se un biletel si-o lacramioara. Dau sa-l intreb ceva, dar pustiul care l-a adus mi-a zambit strengareste si a zbughit-o pe scari. Citesc biletul:
“Aceasta sa fie ultima lacramioara din viata ta. Te sarut, cu drag…
P.S.: Te astept, sunt in fata blocului.”
Asez cu grija trandafirii intr-o galetusa si, cu gandul ca-mi trebuie o vaza mai mare duc instictiv un deget la gura: “Ei! Asta-i buna, m-am intepat…” Inima-mi bate nebuneste si o lacrima se strecoara in coltul ochiului… Trebuie sa cobor…
Imi infasor umerii cu esarfa asortata rochiei, imi iau geanta si, inainte sa inchid usa…mai zambesc la galetusa plina cu trandatiri.
Imi aduc aminte, ca si cum s-ar fi intamplat ieri…ce semnifica pentru mine, mai apoi si pentru el: floarea iubirii! Imi amintesc ca i-am scris despre “Gradina de trandafiri“ din sufletul meu…
Apas butonul de la lift si, parca nu mai am rabdare sa-i alerg in brate si sa ne pierdem in sarutarea patimasa, pe care ne-o dam, de fiecare data cand ne intalnim, fara sa ne pese de privirile intrigate si curioase ale trecatorilor.
Doamne, cate griji imi faceam la inceput ca, poate, uneori purtandu-ma ca o adolescenta indragostita…o sa creada despre mine ca sunt prea copilaroasa!? Dar m-am inselat si bine am facut ca nu m-am retras in mine si ca am continuat sa ma port exact asa cum sunt…
Am aflat astfel ca nu ma judeca, ca ma pot destainui si descoperi fara prejudecati si inhibitii, cu orice prilej si in orice situatie si ca o sa am certitudinea ca…daca va ajunge sa ma iubeasca…o sa fiu Eu cea ADEVARATA, si nu o femeie “fabricata“ din asa da/nu si/sau asta da/nu… Daca nu as fi fost eu insami, cum as fi stiut daca PE MINE ma iubeste?
Offf!!! Timpul parca sta in loc, privesc in sus si vad cum beculetul liftului lumineaza la 5, apoi la 6…Esarfa imi aluneca si-mi lasa umerii goi. Ma aplec sa o iau si ma gandesc daca o sa-i placa rochia, culoarea…? Asa cum il stiu, o sa-mi spuna parerea, dar la cum am ajuns sa ne cunoastem, o sa-mi dau si singura seama. )
Intru in lift si apas “Parter“. Ma analizez in oglinda si-mi fac un ultim retus la par si la rujul de la buze. Cand deschid usa liftului, ma gandesc ca oricum mult nu o sa reziste.
Il vad dincolo de geamul de la parterul blocului, se grabeste sa-mi deschida si eu…plutesc!!
Este EL…un “barbatsimplu” si ne asteapta o seara romantica si…o noapte…sa indeplinim “chemarea” din “Epistola catre o femeie cu studii superioare, scrisa cu sticla de vin pe masa”.

P.S.: Nu crede tot ce citesti! Prezenta este o fantezie, care se vrea un raspuns (de dorit, asteptat ) pentru…autorul eseului.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin