De ce comunicarea? ... Pentru ca vreau sa ... "zbor"
De ce daca suntem individualitati si personalitati distincte nu ne simtim intregi si pe deplin impliniti decat intr-o relatie de cuplu ?
De ce nu ne suntem suficienti doar noi insine ? De ce suntem dependenti de sentimentele celuilalt si nimic din ceea ce gandim si/sau facem nu ne aduce linistea si relaxarea totala, de care stim si simtim ca avem atata nevoie ? De ce doar confirmarea iubirii ne da putere sa ne dorim sa traim o poveste de dragoste ... fara de sfarsit ? De ce?, de ce? , de ce? ... si, totusi ... atunci cand o/il recunoastem in si... prin noi, lasam "garda" jos, ne abandonam dorintelor si sentimentelor, fara capcane sau planuri, doar bucurandu-ne ca ... ne-am (re)gasit! Din punctul meu de vedere, viziunea “ fantasmagorica “ sta in...COMUNICARE! Gusturile, preferintele si pasiunile...de orice fel...pot fi armonizate, fiecare avand un rol hotarator in cunoasterea , respectarea si punerea in valoare a partenerului. Ei... dar aici apare si "problema" , adica...compromisul si/sau negocierea. Nu-mi plac, neparat, conotatiile termenilor, dar pana la urma...oricum le-am spune, sensul este urmatorul: alegem sa participam, de dragul partenerului, la activitati care-i fac numai lui placere, cu satisfactia ca...orice ar fi...multumirea si implinirea lui...ne aduce propria fericire sau... alegem sa...NU, si atunci fiecare isi desfasoara, separat, activitatile respective? In primul caz, cel...de dorit...conditia necesara si obligatorie este ca amandoi sa faca acest "compromis" Din punctul meu de vedere, intr-o relatie...de orice fel...este pagubos si cu rezultate dezastruoase, pe termen lung, sa ne propunem sa schimbam pe cineva...indiferent de varsta. Si asta, pentru ca nu ar mai fi el insusi si, mai devreme sau mai tarziu, ne va ura ca i-am "ciuntit" din..."lungimea aripilor" si astfel, vrand - nevrand, i-am zadarnicit..."zborul" |
Comentarii
Pagini
1 2cumva
Am amestecat oleaca perspectivele. Si nu m-am gandit ca vrei sa fortezi pe cineva. Ce bine ca nu te-ai gandit nici tu
Dar, cand spui ca solutia de dorit e aceea de a face activitati care ii fac placere doar partenerului, cumva te astepti in contrapartida la acelasi lucru. Sau nu ?
Chestia cu renuntatul la pasiuni e un of mare de/al meu. Am vazut oameni care cer asta si mi se pare un lucru revoltator. Si am vazut oameni care renunta din proprie initiativa si mi se pare tare trist sa vad cum le dispare stralucirea pe care o au in ochi cand fac lucruri care/i entuziasmeaza, sperand ca se vor revansa prin fericirea din cuplu... Care poate fi minunata, dar e si mai si cand e o fericire individuala inmultita la infinit in intalnirea a doua fericiri...
Nu vreau neaparat sa am dreptate, ci doar sa/mi prezint pozitia. Stiu ca suntem multi si diferiti...
Your_Dream
Your_Dream
souvenir
m-as duce oriunde acolo unde celui pe care il iubesc ii place, si desigur doar daca prezenta mea i-ar produce placere - nu trebuie sa mi-o spuna, simt.
i-as tine si genuncgii in brate, doar ca sa-i treaca crampele atunci cand sta pe wc;
ador comunicarea verbala doar atunci cand se impune neintelegerea celei non-verbale - sub toate aspectele ei.
scuzati defectul sinceritatii, contez pe intelegerea celor care imi seamana dar nu au curajul sa spuna
a nu-i face placere sa-l\o insotesti, pentru mine inseamna minciuna, indiferent de conditiile impuse de mentalitate sau confort.
dpmdv, zborul se face in doi ... nu in...doit ...
Your_Dream
2. Te citez: "Dar, daca pur si simplu omului nu-i place, nu-l fortezi, ci propui alte lucruri, placute amandurora. Insa cel mai trist e sa renunti la pasiunile tale pentru ca pe celalalt nu-l intereseaza. Ajungi sa-ti imputinezi partenerul doar asa, ca sa fie ca tine..." Unde am spus eu ca sa fortam pe cineva????? Eu am vorbit despre armonizarea relatiei..., iar in final despre faptul ca nu este de dorit sa incercam sau propune sa schimbam pe cineva... Nu am inteles cu ce nu esti de acord la punctul doi, pentru ca spui ca sa nu-l fortezi, dar e trist daca renunti la pasiunile tale!?
Multumesc pentru parere. Important, pentru fiecare este sa fie fericit in relatia pe care o are si sa fie in ambele sensuri.
cumva
cumva
Am senzatia ca am mai scris de fapt, dar poate am uitat sa apas trimite. Zapaceli feminine.
Asadar...
1. Faptul ca suntem pe site-ul asta nu inseamna ca nu avem dreptul sa emitem pareri despre cum ni se pare mai bine sa facem un lucru sau altul. Faptul ca suntem singuri intr-un moment X nu inseamna ca nu putem vorbi despre cum e sa fii in cuplu. Sau despre cum incercam sa fim.
Pe site ma tin oamenii faini pe care ii intalnesc aici, drept sa-ti zic. Si niste discutii faine pe idei, uneori.
2. Ce voiam eu sa spun despre timpul petrecut impreuna e ca, atunci cand vrei sa-ti petreci timpul cu celalalt, e mai dragut sa-i propui activitati care-i plac, nu din cele despre care stii ca nu-i fac nicio placere. Evident, incerci o data-de doua ori, si e frumos sa te duci sa vezi... Dar, daca pur si simplu omului nu-i place, nu-l fortezi, ci propui alte lucruri, placute amandurora. Insa cel mai trist e sa renunti la pasiunile tale pentru ca pe celalalt nu-l intereseaza. Ajungi sa-ti imputinezi partenerul doar asa, ca sa fie ca tine...
Wings, am mai jucat fotbal pe la iarba verde . Desi prefer un volei sau baschet, nu ma dau in laturi nici de la o miuta...
souvenir
http://youtube.com/watch?v=sBfeDrQ6DHs
Your_Dream
Your_Dream
Metafora cu mosorelul... nu se refera la contol total, suspiciune continua, ci la faptul ca o libertate totala si neconditionata, dar prost inteleasa de catre unii... poate fi "incadrata" in categoria: dezinteres
Mi-as dori pentru binele si fericirea ta... sa nu fi dezamagita niciodata. Sa fi tu norocoasa? Dar daca-i totul atat de perfect in viata ta???... sa inteleg ca doar "Bloguri" te tine pe acest site? Pentru ca daca vorbesti doar din teorie...sti cum este? : multi veniti... putini alesi.
Pagini
1 2