Regulament
Bloguri

Anticarul

Cartile erau puse direct pe nisip. Volume vechi, pagini rasfoite, coperti uzate de trecerea anilor. Inchid ochii si ating cu grija copertile. Fiecare atingere ma trimite parca direct in mintea celor care au citit candva romanele din fata mea. Un domn in varsta, cu ochelari, sta in patul de la spital si citeste... Ii simt durerea din piept. A venit aici in urma unui preinfarct. E singur. Sotia i-a murit de mult iar cartile sunt cele ce-i tin de cativa ani incoace companie... E tanara. Aproape un copil. Citeste nervoasa. E o lectura obligatorie a adolescentei de la liceu. Ar vrea sa fie altundeva... “Ma saruta oare ?”, aud clar in minte... Ar fi trebuit sa fie cu el si nu aici, cu cartea asta in fata... Ce corp avea blonda aia... imi rasuna in minte vocea unui barbat intre doua varste. E la mare, impreuna cu sotia pe care a iubit-o candva, si cu cei trei copii.. Cititul e felul lui de-a evada, pentru a se gandi la “altceva”, mai tanar, cu formele pierdute de jumatatea sa in timp... De fapt, e singurul mod in care isi "inseala" sotia, intorcandu-se de fapt mereu la ea, cu drag... Pe fata ei frumoasa si tanara curg lacrimi, ce se rostogolesc direct pe copertile cartii... Imaginatia ei creaza ziduri in jurul eroului preferat. L-ar lua in brate si l-ar saruta... Ce mult si-ar dori sa-l scoata din paginile cartilor in realitate... Cat l-ar iubi... Degetele mele continua sa mangaie copertile, ajutandu-ma sa calatoresc in timp... Fiecare carte poarta povara cititorului sau, asteptand s-o impartaseasca noului ei cititor... Te iubesc, TE iubesc, TE IUBESC, aud acum strigatul purtat spre mine de o voce cunoscuta... Deschid ochii si ridic cartea... Invitatie la Vals.... Zambesc pierdut la amintirea acelei voci... Aud un tusit usor, bland... De undeva, de nicaieri, in fata mea rasarise Anticarul. Un batran cu parul alb ca neaua si barba la fel de alba, tunsa ingrijit... Am gasit o carte care ma intereseaza, zic eu incet... “Cartea te-a gasit pe tine”, imi raspunde bland batranul, luandu-mi usor cartea din maini... “Fiecare are o istorie care nu sta scrisa in paginile ei”, continua el privindu-ma pe deasupra ochelarilor mici, cu lentile rotunde, in timp ce impacheteaza intr-o coala alba cartea gasita de mine. “Cartile sunt cele care ne citesc, baiete, si nu noi pe ele”, imi spune el asezandu-mi inapoi in maini cartea invelita in hartie alba. “Sa nu uiti asta”, imi mai spune el zambind. Ii intind banii. Nu vrea sa-i ia. “Unele carti nu au un pret”, zice el. Ii multumesc si plec ingandurat spre casa...
In seara asta am chef sa citesc, asa incat dezvelesc cartea din hartia in care o impachetase Anticarul. Raman uimit. Cred ca daca m-ar vedea cineva ar putea sa citeasca mirarea care m-a cuprins pana in adancul fiintei mele... E o carte fara niciun rand scris. O intorc pe toate partile, o rasfoiesc... Paginile sunt albe, copertile la fel. Abia atunci imi aduc aminte ce-mi spusese Anticarul chiar inainte de a pleca: “Viata e ca o carte cu paginile albe, ce asteapta sa fie scrise. Nu astepta s-o intelegi, gaseste o cale s-o traiesti. Si paginile albe se vor scrie de la sine...”

PS – Azi chiar am intalnit intr-un colt al plajei cativa vanzatori de carti vechi. Asta mi-a deschis pofta sa citesc ceva in vechiul mod de-a citi, asa incat am cumparat un volum oarecare... Weekend frumos sa aveti! happy
Moderatori angel_angel39 pustietate_in_floare Ji_Ji admin

Comentarii

matrimoniale - membru fara poza

souvenir

  • Publicat Acum peste 2 luni
cand suntem alesi, pretul ... devine pretuire!
si pietrele, si cartile, si semenii ... ne aleg!
alese pagini, te-au ales ...
poza Cybele

Cybele

  • Publicat Acum peste 2 luni
happy Nu este vechi! Este etern, sfant, intangibil!
Fericire pe care o tii in palme, vieti si lumi pe care le atingi cu varful degetelor, un dar al lumii catre om.
Cine iubeste cartea stie ce inseamna sa mangai paginile, sa simti mirosul filelor, sa te scufunzi in gandurile altora si sa fii una cu ele.