De multe ori am afirmat, as putea zice ca am sustinut ideea, cum ca, 7 miliarde de oameni pe Pamant, sunt prea multi. Ca fiecare societate, fiecare mediu urban sau rural are semenii lui, cu ocupatii, obiceiuri, actiuni proprii. Eu traiesc intr-un mediu aproape urban, asta deoarece orasul Satu Mare, nu prea se poate numi un oras, iar aici nu ma refer la marime. Povesteam zilele trecute cu niste prieteni, si le ziceam ca a trecut ceva vreme de cand nu am fost prin centrul orasului, asta deoarece eu stau undeva la periferie, iar lenea-i o calitate umana.

Asa s-a intamplat ca azi, scapand mai devreme de la servici, am fost obligat sa strabat minunatul oras, pe jos. In aceasta superba metropola, Satu Mare, rutele mijloacelor de transport nu pot depasi distante foarte mari, probabil din motive pe care noi cetatenii, nu trebuie sa le stim. Am luat-o “a pied” cum zice francezul. Peisaj pitoresc de primavara. Pete de zapada amestecata cu noroi pe alei, mazga pe borduri si ici-colo cate o insula de trotuar printre balti. Resedinta de judet, infrastructura moderna. Pasesc ordonat si concentrat la itinerariul meu catre casa. Aprind o tigara. O masina SMURD cu sirenele urlande se indreapta spre iesirea din oras. O batrana isi plimba cainele. Un caine isi plimba batranul. Zona pensionara, dinainte de ’89, dar cu cateva tencuieli moderne. Bate spre civilizatie. Aprind o tigara. Cu cat ma apropiu mai mult spre centrul orasului, cu atat mai des apar oameni prin fata mea. Nu sunt singur!!!, exclam. Au fost portiuni din drum in care m-am simtit ca Will Smith, in I Am Legend. 100 de metri…..300…fas- fas, fal-fal, inainteaza baiatul. Tigara ma arde la mana, am uitat sa o arunc. La naiba, nici nu mai stiu la ce eram atat de concentrat. In fata mea incep sa apara si blocuri. Se aude un claxon. Circulatia e din ce in ce mai agitata. Apar cozile de la semafoare. Clar, imi zic, sunt aproape de centru. Ce chestie, profesorul Lidenbrock a fost mai rezervat cand a ajuns in centrul pamantului. Cum merg eu asa, in fata mea, apare fetita cu chibrituri. Incredibil, cred ca Hans Christian Andersen a inventa masina timpului, altfel nu imi explic cum a reusit sa scrie celebra poveste, iar personajul sa fie in fata mea. Pe la 1,60 m, cu niste “toace” de 10 cm, un pantalon mulat pe schelet si o gecuta parca luata de pe o papusa Barbie, era in fata mea, in piele si oase. Doua chibrituri cu pasi repezi, de zici ca si’a pierdut cineva radiografia. Depasesc personajul, depasit de situatie, imi continui drumul. Oamenii civilizati de prin orase, circula pe drum ca si vacile care vin acasa de la pascut. Au directia fixa, nici al dracu sa se fereasca daca vine cineva in fata lor. Daca nu esti tu atent, reusesti sa dai un cap la cate cineva. Opresc la semafor, ca un cetatean model care respecta regulile de circulatie. Stationare 90 de secunde, timpul de mers…nu iti ajunge. Grupuri de elevi ce ies de la scoala. Il aud pe unul cand trec pe langa ei: – Hai sa mergem pe aici. Du-te tu in **** mea, ii spune unul care era cu el. Am ajuns la concluzia ca legaturile de prietenie, relatiile din anturaje, au legaturi sexuale, indiferent ca sunt sau nu de acelasi sex. Esti prieten cu mine, imi faci un favor sau PA.

Si uite asa, imi continui drumul spre casa. In fata trotuar, stanga pizzerie, in dreapta un Opel Corsa galben, urland la maximum a Guta, cu doi ornitorinci, geamurile lasate jos, rula undeva cu vreo 20 km/h, probabil sa impresioneze. La cativa metri mai in fata, un copil in gura mare: **** ****!!! Mama grijulie, atenta, cu bun simt il atentioneaza: – Nu mai striga mah, du-te mai incolo daca vrei sa strigi. Copilul ii raspunde scurt: – Pai ala e prieten cu mine. Se demonstreaza din nou ca prieteniile se leaga doar daca e vorba de sex, mai ales homo-sex.

Ajung in sfarsit acasa. Mama se uita la un documentar pe National Geographic – Animalele din jungla Amazoniana. Ma duc la ea si ii spun: mama, uita-Ste la altceva, ca televiziunea te minte, pe strada in oras e mult mai rau.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin