Graba, teama, dorinta, neincredere, speranta, liniste... neliniste... Asta gasesc adeseori in raspunsurile citite. Nu intreb niciodata pe nimeni de ce este aici. E alegerea fiecaruia. Eu sunt aici fara sa-mi doresc sa descopar ceva anume. Sau pe cineva, cu un nume precis. Sunt aici din orice motiv posibil... De exemplu, sunt aici pentru ca nu beau cafea, iar cand beau o beau oricum. Spuneam cuiva azi ca nu am facut niciodata asta: sa cer cuiva sa renunte la ceva, indiferent la ce... Mi-a placut mereu sa las intreaga libertate celor de langa mine. Inclusiv de a-si alege felul in care isi beau cafeaua. Asa si in dragoste: cand te indragostesti de cineva, o faci fara conditii. Ma insel? Libertatea asta in doi ne ajuta sa ne cunoastem. Mai mult decat orice altceva. Mai mult decat textele schimbate aici. Mai mult decat o convorbire telefonica. Mai mult decat o intalnire la o cafea, fie ea cu frisca, lapte, zahar, miere sau fara toate acestea... O vacanta impreuna ne-ar aduce si mai aproape. O viata impreuna ne-ar ajuta sa ne intelegem ceva mai mult. Dar cand putem sa spunem in sfarsit ca ajungem sa ne cunoastem mai bine, daca am ajuns sa ne intalnim din intamplare aici, in spatiul virtual? Dupa ce am schimbat mii de texte aici? Dupa lungi convorbiri telefonice sau pe messenger? Dupa un suc baut impreuna? Mesajele de aici, messengerul, telefonul ne ajuta sa comunicam si sa ne intelegem reciproc putin mai mult. Dar nu ne ajuta prea mult sa ne cunoastem. Pentru asta ne trebuie o viata impreuna. Uneori chiar un pic mai mult... Gresesc?

Moderatori angel_angel39 Galateea admin