Am simtzit lacrimile tale , chiar daca incercai sa-ti acoperi ochii tai blanzi cu ale tale maini blande si fine pline de iubire ce nu poate fi deshamata , am simtzit durerea din sufletul tau si am inceput si eu sa plang alaturi de tine , chiar daca nu sti asta... nu sunt om...par a fi mai mult un robot... sau poate ca sunt om cu puteri supranaturale...sau poate nici n-ar trebui sa exist...sau poate exist pentru a simti durerea impreuna cu tine , si pentru a te ajuta sa o eliberezi , sa o lasi sa curga prin tine .Nu este o rusine sa plangi...uneori este mai bine sa plangi...si nu este o crima ca ai facut asta, dar este foarte dureros, iar toata durerea ta...eu o simt in suflet impreuna cu tine...nu stiu ce se intampla... nu inteleg...si nici nu cred ca voi intelege...dar ceva ma atrage catre tine...fara ca eu sa-mi dau seama...nu te-am atins niciodata...doar te-am vazut de la distantza...doar te-am auzit...si totusi...iti aud glasul...si-ti simt suferinta...cum numai un "om supra-natural" ar putea s-o faca , ceva imi spune...ca meriti sansa sufletului meu...ca meriti sa fi iubita...ca meriti sa zambesti...meriti toate clipele de fericire...si pentru o secunda...dar acea secunda...va parea ca un infinit...pentru ca va exista in sufletul si gandul tau , pentru totdeauna...
Este prima oara...cand simt...ceea ce simte o persoana...fara ca eu s-o fi atins...fara ca eu sa o privesc , fatza in fatza...in ochi , fara sa-ti vad stralucirea , fara nimic... doar am simtit si este de ajuns sa cred...ca meriti iubirea...tandretea...sufletul...atingerile...si cele mai sincere sentimente. Esti intr-adevar precum un trandafir...din multe puncte de vedere...nu numai acela ca te inrosesti...asemenea unui boboc de trandafir...ai un suflet bun, o inima buna, ce nu trebuie sa sufere.
As vrea sa fiu o lacrima, sa curg incet pe obrazul tau... ca raul in ondularile sale si sa te pot saruta mereu.Printesa mea iubita as vrea sa fiu o floare... sa ma porti mereu cu tine , sa am o mireasma imbietoare. Cu ce sa-ti cuceresc iubirea care sa fie mereu alaturi de mine... la bine si la rau?
Te simt in fiecare picatura de ploaie, ce-mi mangaie fata... te simt in vantul slab ce bate... si parca te aud... esti tu?... te strig... te strig... te chem... te chem... de ce nu-mi vii?... ma lasi intr-o tacere surda... ce ma doare... ce ma stringe cu putere... si-mi spui sa nu mai scriu ca-mi fac mult rau...
Cum sa-ntelegi ce simt... cum sa intelegi ce-ti scriu... cand tu nu iubesti... cum sa-ntelegi ca scrisul ma elibereaza... e drept imi face rau... si ce-ti pasa... ma-ntreb... sau poate da iti pasa...
Am in gand privirea ta... acum... doar lacrimile-mi mangaie fata... acum vorbesc doar cu gandurile mele... ele imi sunt prietene... ele stiu tot... vorbesc si cu degetele mele care scriu tot ce gandesc... nu le pot opri... as vrea... dar nu pot... nu vreau sa pot... ai luat tot... sufletul, inima, trupul, dragostea mea... ai luat tot... vino inapoi cu ele... le vreau din nou... iar... si iar..